dictare
română
Etimologie
Din a dicta.
Pronunție
- AFI: /dik'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dictare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dictare | dictări |
| Articulat | dictarea | dictările |
| Genitiv-Dativ | dictării | dictărilor |
| Vocativ | dictare | dictărilor |
- acțiunea de a dicta și rezultatul ei.
- lucrare școlară de control, care constă în reproducerea cât mai corectă în scris a unui text dictat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online