dilemă
română
Etimologie
Din franceză dilemme < latină dilemma.
Pronunție
- AFI: /di'le.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dilemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dilemă | dileme |
| Articulat | dilema | dilemele |
| Genitiv-Dativ | dilemei | dilemelor |
| Vocativ | dilemă | dilemelor |
- raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie.
- încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online