dimineață

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : dimineața

română

Etimologie

Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.

Pronunție

  • AFI: /di.mi.ˈne̯a.tsə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dimineață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dimineață dimineți
Articulat dimineața diminețile
Genitiv-Dativ dimineții dimineților
Vocativ dimineață dimineților
  1. partea de la început a zilei (din zori până la prânz).

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! = formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții
  • A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini)


Traduceri


Adverb

  1. (în forma dimineața) în timpul dimineții.
  2. (în forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”)
    Plouă de ieri dimineață
  3. în fiecare dimineață.
  4. (în forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) mai (sau foarte) devreme.


Traduceri

Anagrame

Referințe