diminua
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. diminuer < lat. diminuere.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) diminua |
|
| Infinitiv | a (se) diminua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) diminuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) diminueze |
| Participiu | diminuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.).
- S-a diminuat încărcătura unei corăbii.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se micșora; a scădea
|
|