diminua

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză diminuer < latină diminuere.

Pronunție

  • AFI: /di.mi.nu'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) diminua
Infinitiv a (se) diminua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) diminuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) diminueze
Participiu diminuat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.).
    S-a diminuat încărcătura unei corăbii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe