diplomă
română
Etimologie
Din franceză diplôme < latină diploma.
Pronunție
- AFI: /'diplo.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului diplomă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diplomă | diplome |
| Articulat | diploma | diplomele |
| Genitiv-Dativ | diplomei | diplomelor |
| Vocativ | diplomă | diplomelor |
- act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc.
- act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta.
- (în evul mediu) act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online