discernământ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză discernement.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
discernământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discernământ discernământuri
Articulat discernământul discernământurile
Dativ-Genitiv discernământului discernământurilor
Vocativ discernământule discernământurilor
  1. facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.


Traduceri

Referințe