discernere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a discerne.

Pronunție

  • AFI: /dis'ʧer.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
discernere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discernere discerneri
Articulat discernerea discernerile
Genitiv-Dativ discernerii discernerilor
Vocativ discernere discernerilor
  1. acțiunea de a discerne.


Traduceri

Referințe