discorda
română
Etimologie
Din franceză discorder < latină discordare.
Pronunție
- AFI: /dis.kor'da/
Verb
| Conjugarea verbului discorda | |
| Infinitiv | a discorda |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
discordez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să discordeze |
| Participiu | discordat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.
- (v.refl.) (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online