discreditare
română
Etimologie
Din a (se) discredita.
Pronunție
- AFI: /dis.kre.di'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului discreditare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | discreditare | discreditări |
| Articulat | discreditarea | discreditările |
| Genitiv-Dativ | discreditării | discreditărilor |
| Vocativ | discreditare | discreditărilor |
- faptul de a (se) discredita; compromitere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online