disensiune

română

Etimologie

Din fr. dissension < lat. dissensio, -onis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului disensiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disensiune	disensiuni
Articulat	disensiunea	disensiunile
Dativ-Genitiv	disensiunii	disensiunilor
Vocativ	'	'

1. neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. între două sau mai multe persoane.

Sinonime

• dezacord, neînțelegere

Antonime

• acord, înțelegere

Traduceri

discordie, neînțelegere

engleză: dissension (English) estoniană: lahkarvamus (Eesti), lahkheli (Eesti) franceză: dissension (Français) f. greacă: διαφωνία (Ελληνικά) (diafonía) f.

italiană: dissenso (Italiano) m. portugheză: dissensão (Português) f. spaniolă: disensión (Español) f. suedeză: splittring (Svenska) c., oenighet (Svenska) c., meningsskiljaktighet (Svenska) c.

Referințe

• DEX online