disfonie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină dysphonie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
disfonie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disfonie disfonii
Articulat disfonia disfoniile
Genitiv-Dativ disfoniei disfoniilor
Vocativ ' '
  1. răgușeală, perturbarea emisiei sunetului fundamental de către laringe ca urmare a unor tulburări ale mobilității laringelui sau a unor iritări ale nervilor care-l servesc.

Cuvinte apropiate


Traduceri