disfuncție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Disfunktion, italiană disfunzione.

Pronunție

  • AFI: /dis'funk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
disfuncție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disfuncție disfuncții
Articulat disfuncția disfuncțiile
Genitiv-Dativ disfuncției disfuncțiilor
Vocativ disfuncție disfuncțiilor
  1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem.
  2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte.


Traduceri

Referințe