disjunctor
română
Etimologie
Din franceză disjoncteur.
Pronunție
- AFI: /dis.ʒunk'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului disjunctor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disjunctor | disjunctoare |
| Articulat | disjunctorul | disjunctoarele |
| Genitiv-Dativ | disjunctorului | disjunctoarelor |
| Vocativ | disjunctorule | disjunctoarelor |
- întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online