dispărea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină disparere (după părea). Confer franceză disparaître, italiană disparire.

Pronunție

  • AFI: /dis.pə're̯a/


Verb


Conjugarea verbului
dispărea
Infinitiv a dispărea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dispar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dispară
Participiu dispărut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuăexiste), a pieri (dinaintea ochilor).
    Răufăcătorul a dispărut fără urmă.
  2. a se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit.
    A dispărut în noapte.
  3. a înceta să mai existe; a se stinge, a pieri.
    Zâmbetul i-a dispărut.
  4. (despre ființe) a muri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe