dispoziție

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
dispoziție

română

Variante

Etimologie

Din franceză disposition < latină dispositio, dispositionis.

Pronunție

  • AFI: /dis.po'zi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dispoziție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dispoziție dispoziții
Articulat dispoziția dispozițiile
Dativ-Genitiv dispoziției dispozițiilor
Vocativ dispoziție dispozițiilor
  1. prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
  2. așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.
  3. stare sufletească (bună sau rea); (p.ext.) dorință (momentană) de a face un anumit lucru.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) La dispoziție = la îndemână.

Expresii

  • A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva


Traduceri

Referințe