dispunere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a dispune.

Pronunție

  • AFI: /dis'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dispunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dispunere dispuneri
Articulat dispunerea dispunerile
Genitiv-Dativ dispunerii dispunerilor
Vocativ dispunere dispunerilor
  1. (rar) acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe