distrugere
română
Etimologie
Din a distruge.
Pronunție
- AFI: /dis'tru.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului distrugere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | distrugere | distrugeri |
| Articulat | distrugerea | distrugerile |
| Genitiv-Dativ | distrugerii | distrugerilor |
| Vocativ | distrugere | distrugerilor |
- acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online