dobitoc

română

Etimologie

Din slavă (veche) dobytŭkŭ.

Pronunție

• AFI: /do.bi'tok/

Substantiv

Declinarea substantivului dobitoc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dobitoc	dobitoace
Articulat	dobitocul	dobitoacele
Genitiv-Dativ	dobitocului	dobitoacelor
Vocativ	dobitocule	dobitoacelor

1. animal patruped (domestic).

Cuvinte derivate

• dobitoacă
• dobitocesc
• dobitocește
• dobitocie
• îndobitoci

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului dobitoc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dobitoc	dobitoci
Articulat	dobitocul	dobitocii
Genitiv-Dativ	dobitocului	dobitocilor
Vocativ	dobitocule	dobitocilor

1. (peior.) om care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului dobitoc
	Singular	Plural
Masculin	dobitoc	dobitoci
Feminin	dobitoacă	dobitoace
Neutru	dobitoc	dobitoace

1. (peior.) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online