doctor
De la Wikționar, dicționarul liber
Doctorul român Ion N. Petrovici
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. docteur < lat. doctor. Cf. germ. Doktor.
Pronunție
- AFI: /'dok.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului doctor |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doctor | doctori |
| Articulat | doctorul | doctorii |
| Dativ-Genitiv | doctorului | doctorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic.
- titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu.
- (Fam.) persoană foarte pricepută într-un domeniu.
- (Bot., reg.; în forma doftor) arbust mediteraneean și tropical din care se extrage saburul (Aloë vera).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
profesiune
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie docto(u)r, care provine din franceza veche docteur < lat. doctor.
Pronunție
- AFI: /ˈdɒktər/
Substantiv
doctor, pl. doctors
Sinonime
- doctor: doc (familiar), medic, physician, sawbones (argou), surgeon
- specialist: family doctor, general practitioner, GP (Anglia)
- veterinar: vet, veterinarian, veterinary, veterinary surgeon
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to doctor |
|
| Infinitiv | to doctor |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
doctors |
| Trecut simplu | doctored |
| Participiu trecut | doctored |
| Participiu prezent | doctoring |
Cuvinte derivate
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
doctor