dog
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /dog/
Substantiv
| Declinarea substantivului dog |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dog | dogi |
| Articulat | dogul | dogii |
| Dativ-Genitiv | dogului | dogilor |
| Vocativ | dogule | dogilor |
- rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt.
- câine din această rasă.
Cuvinte apropiate
Traduceri
rasă de câine
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie dogge < engleza veche docga.
Pronunție
Substantiv
dog, pl. dogs
Sinonime
- 1: domestic dog, hound, canine
- 3: bloke (englezesc), chap (englezesc), dude, fellow, guy, man
- 4: cad, bounder, blackguard, fool, hound, heel, scoundrel
- 5: andiron, firedog, dogiron
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
expresii
Verb
| Conjugarea verbului to dog |
|
| Infinitiv | to dog |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
dogs |
| Trecut simplu | dogged |
| Participiu trecut | dogged |
| Participiu prezent | dogging |
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului dog |
||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | dog | ... |
| Diminutiv | ... | ... |