dogoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a dogori.

Pronunție

  • AFI: /do'go̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dogoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dogoare invariabil
Articulat dogoarea invariabil
Genitiv-Dativ dogorii invariabil
Vocativ dogoare invariabil
  1. căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală.


Traduceri

Anagrame

Referințe