doi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *dui, duae.

Pronunție

  • AFI: /doj/ (forma masculină)
  • AFI: /'do.wə/ (forma feminină)


Numeral


Clase de numeral
Cardinal doi, două
Ordinal al doilea, a doua
Distributiv câte doi
Colectiv toți doi, toate două
Fracționar o jumătate, doime, jumătăți, doimi
Iterativ de două ori
Multiplicativ îndoit, dublu
  1. număr având în numărătoare locul între unu și trei.
    Sistemul de numerație binar este în baza doi.
  2. (cu valoare de num. ord.);
    Tomul doi.
  3. (intră în componența num. adverbial);
    A venit de două ori.
  4. (intră în componența num. distributiv);
    Plecau câte doi.
  5. (substantivat);
    Trei de doi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
  • (fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat
  • Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede
  • A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea
  • A nu face nici doi bani = a avea o părere proastă


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
doi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doi '
Articulat ' '
Genitiv-Dativ ' '
Vocativ ' '
  1. cifră care indică numărul definit mai sus.
    A scris un doi pe tablă.

Referințe