drapa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză draper.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
drapa
Infinitiv a drapa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
drapez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să drapeze
Participiu drapat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute.
  2. (v.tranz.) a aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe