drege
română
Variante
Etimologie
Din latină dirĭgĕre („a conduce”), care se folosea și în forma dĕrĭgĕre.
Pronunție
- AFI: /'dre.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) drege | |
| Infinitiv | a (se) drege |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dreg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dreagă |
| Participiu | dres |
| Conjugare | III |
- (pop. și fam.) (v.tranz.) a repara (un obiect, un mecanism etc.).
- A drege un obiect rupt.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală.
- (fig.) a îndrepta o greșeală, o nedreptate.
- a face ca focul să ardă mai bine.
- (v.tranz.) a pune ceva la cale.
- (v.tranz.) a potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări.
- a falsifica, a contraface o băutură.
- (v.tranz. și refl.) a (se) farda, a (se) sulimeni.
Sinonime
- 1: cârpi, repara, reface
- 2: întrema, îndrepta
- 3: îndrepta, îndruma
- 5: pune
- 6: potrivi
- 7: contraface, falsifica
- 8: farda, machia
Antonime
- (se) strica
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea
- A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior
- Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva
- A drege busuiocul = a repara o gafă; a salva aparențele
Traduceri
a repara
|