drum

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
drum

română

Etimologie

Din greacă δρόμος (drómos), direct (confer siciliană drom, calabreză dromu) sau prin intermediul slav *drumŭ (confer bulgară друм, sârbă, croată drum, albaneză dhrom).

Filiera slavă era general admisă (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pușcariu, Dacor., VIII, 283) și pare posibilă, fără a fi necesară (confer Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Pușcariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvântul slav este rar astăzi (Vasmer, Gr., 54).

Vocalismul din română s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (droúmos) (Diculescu).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
drum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drum drumuri
Articulat drumul drumurile
Genitiv-Dativ drumului drumurilor
Vocativ drumule drumurilor
  1. cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
  2. parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva).
    Drumul Oltului.
    Drum maritim.
  3. călătorie.
  4. traiectorie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
  • A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
  • A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
  • A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
  • A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
  • A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire
  • Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
  • A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
  • A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale
  • A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși
  • A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva
  • A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
  • A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva
  • A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină)
  • A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.)
  • A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia
  • Drum bun! = urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie


Traduceri

Referințe