drumui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din drum + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /dru.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
drumui
Infinitiv a drumui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
drumuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să drumuiască
Participiu drumuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (top.) a lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă.
  2. (v.intranz.) (rar) a merge, a umbla pe drum.


Traduceri

Anagrame

Referințe