dușmană
română
Etimologie
Din dușman.
Pronunție
- AFI: /duʃ'ma.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dușmană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dușmană | dușmane |
| Articulat | dușmana | dușmanele |
| Genitiv-Dativ | dușmanei | dușmanelor |
| Vocativ | dușmano | dușmanelor |
- persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; vrăjmașă.
- (și adj.) inamică (în război).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online