dualism
română
Etimologie
Din franceză dualisme.
Pronunție
- AFI: /du.a'lism/
Substantiv
| Declinarea substantivului dualism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dualism | invariabil |
| Articulat | dualismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | dualismului | invariabil |
| Vocativ | dualismule | invariabil |
- concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul.
- (impr.) dualitate.
- formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online