dumesnici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dumesnic.

Pronunție

  • AFI: /du.mes.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dumesnici
Infinitiv a (se) dumesnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dumesnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dumesnicească
Participiu dumesnicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (înv.) a (se) domestici.


Traduceri

Anagrame

Referințe