durit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză durit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
durit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ durit invariabil
Articulat duritul invariabil
Genitiv-Dativ duritului invariabil
Vocativ duritule invariabil
  1. mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ.


Traduceri

Anagrame

Referințe