earwig
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie erwig < engleza veche ēarwicga. Origine indo-europeană.
Pronunție
- AFI: /ɪərˌwɪg/
Substantiv
earwig, pl. earwigs
Verb
| Conjugarea verbului to earwig | |
| Infinitiv | to earwig |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
earwigs |
| Trecut simplu | earwigged |
| Participiu trecut | earwigged |
| Participiu prezent | earwigging |
- a influența cu prejudiciu prin insinuare