echilibra

română

Etimologie

Din franceză équilibrer.

Pronunție

• AFI: /e.ki.li'bra/

Verb

Conjugarea verbului (se) echilibra
Infinitiv	a (se) echilibra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) echilibrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) echilibreze
Participiu	echilibrat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a aduce sau a fi în stare de echilibru.

   Două forțe care se echilibrează.

2. (v.tranz.) a face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă.

Sinonime

• (se) balansa, (se) compensa, (se) contrabalansa, (se) cumpăni, (se) precumpăni, (livr.) (se) pondera

Antonime

• (se) dezechilibra

Cuvinte derivate

• echilibraj
• echilibrare
• echilibrat
• echilibrație
• echilibru

Traduceri

a balansa; a cumpăni

bosniacă: balansirati (bosanski) catalană: equilibrar (català) engleză: balance (English), equilibrate (English) esperanto: ekvilibri (Esperanto) estoniană: tasakaalustama (eesti) finlandeză: tasapainottaa (suomi) franceză: équilibrer (français)

germană: wiegen (Deutsch), äquilibrieren (Deutsch) (rar), equilibrieren (Deutsch) (rar) norvegiană: balansere (norsk) sârbă: балансирати (balansirati) (српски / srpski) spaniolă: balancear (español) suedeză: balansera (svenska) turcă: dengelemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online