echinocțiu
română
Etimologie
Din latină aequinoctium, franceză équinoxe.
Pronunție
- AFI: /e.ki'nok.ʦju/
Substantiv
| Declinarea substantivului echinocțiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | echinocțiu | echinocții |
| Articulat | echinocțiul | echinocțiile |
| Genitiv-Dativ | echinocțiului | echinocțiilor |
| Vocativ | echinocțiule | echinocțiilor |
- fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea.
Traduceri
Traduceri
|