echivalență

română

Etimologie

Din franceză équivalence.

Pronunție

• AFI: /e.ki.va'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului echivalență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	echivalență	echivalențe
Articulat	echivalența	echivalențele
Genitiv-Dativ	echivalenței	echivalențelor
Vocativ	echivalență	echivalențelor

1. egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent.
2. (log.) raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună.
3. (med.) denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă.
4. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.

Cuvinte compuse

• examen de echivalență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online