ecuație
română
Etimologie
Din franceză équation < latină aequatio, aequationis.
Pronunție
- AFI: /e.kuˈa.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ecuație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ecuație | ecuații |
| Articulat | ecuația | ecuațiile |
| Genitiv-Dativ | ecuației | ecuațiilor |
| Vocativ | ecuație | ecuațiilor |
- relație matematică între mai multe mărimi cunoscute și necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute.
- (fig.) problemă, chestiune greu de rezolvat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online