edenta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză édenter.

Pronunție

  • AFI: /e.den'ta/


Verb


Conjugarea verbului
edenta
Infinitiv a edenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
edentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să edenteze
Participiu edentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc.


Traduceri

Referințe