efectiv

română

Etimologie

Din lat. effectivus. Cf. fr. effectif.

Pronunție

• AFI: /e.fek'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului efectiv
	Singular	Plural
Masculin	efectiv	efectivi
Feminin	efectivă	efective
Neutru	efectiv	efective

1. (adesea adverbial) care are un efect.

   Plecarea lui efectivă din oraș a avut loc a doua zi.

   A adus servicii efective.

Sinonime

• 1: adevărat, concret, real, realmente, incontestabil, indiscutabil, eficace

Antonime

• inefectiv, neefectiv

Cuvinte derivate

• efect
• efectivitate

Traduceri

care are efect

afrikaans: effektief (Afrikaans) catalană: efectiu (Català) engleză: effective (English) esperanto: efektiva (Esperanto) franceză: efficace (Français); effectif (Français) m., effective (Français) f. germană: effektiv (Deutsch); wirksam (Deutsch) greacă: αποτελεσματικός (Ελληνικά)

italiană: efficace (Italiano) maghiară: hatásos (Magyar), hatékony (Magyar) neerlandeză: efficiënt (Nederlands) poloneză: efektywny (Polski), wydajny (Polski) portugheză: efectivo (Português) m. spaniolă: eficaz (Español), efectivo (Español) m. suedeză: effektiv (Svenska) turcă: efektif (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului efectiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efectiv	efective
Articulat	efectivul	efectivele
Dativ-Genitiv	efectivului	efectivilor
Vocativ	'	'

1. numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară.

   A strâns tot efectivul său de oaste.

Sinonime

• disponibil, (înv.) putere

Traduceri

număr de indivizi care alcătuiesc o colectivitate

Referințe

• DEX online