elev

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză élève < verbul élever.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
elev/elevă
m./f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elev/elevă elevi/eleve
Articulat elevul/eleva elevilor/elevele
Dativ-Genitiv elevii/elevei elevilor/elevelor
Vocativ elevule/elevo elevilor/elevelor
  1. persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva.
    Profesorul și elevii săi.
  2. persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din franceză élève.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elev

  1. elev





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Din franceză élève.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

elev

  1. elev





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză élève.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
elev
c Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ elev eleven elever eleverna
Genitiv elevs elevens elevers elevernas
  1. elev

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate