elibera

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină eliberare.

Pronunție

  • AFI: /e.li.be'ra/


Verb


Conjugarea verbului
elibera
Infinitiv a elibera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
eliberez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să elibereze
Participiu eliberat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa.
    Popoarele coloniale s-au eliberat.
  2. (v.refl.) (despre militari) a fi lăsat la vatră.
  3. (v.refl.) (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
  4. (v.tranz.) a scoate dintr-o funcție.
  5. (v.tranz.) a da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc.
  6. (v.tranz.) a preda o marfă.
  7. (v.tranz.) a face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe