emanare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a emana.

Pronunție

  • AFI: /e.ma'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
emanare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ emanare emanări
Articulat emanarea emanările
Genitiv-Dativ emanării emanărilor
Vocativ emanare emanărilor
  1. acțiunea de a emana și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe