emigra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză émigrer < latină emigrare.

Pronunție

  • AFI: /e.miˈɡra/


Verb


Conjugarea verbului
emigra
Infinitiv a emigra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
emigrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să emigreze
Participiu emigrat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe