eminență
română
Etimologie
Din franceză éminence < latină eminentia.
Pronunție
- AFI: /e.mi'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului eminență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eminență | eminențe |
| Articulat | eminența | eminențele |
| Genitiv-Dativ | eminenței | eminențelor |
| Vocativ | eminență | eminențelor |
- (urmat de un pronume posesiv) titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online