emite

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină emittere. Confer franceză émettre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
emite
Infinitiv a emite
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		emit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să emită
Participiu emis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
  2. (v.tranz.) a transmite, a anunța.
  3. (v.tranz.) a elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc.
  4. (v.tranz.) a pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.
  5. (v.tranz.) a produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=emite&oldid=873473”