enerva

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză énerver < latină enervare.

Pronunție

  • AFI: /e.ner'va/


Verb


Conjugarea verbului
(se) enerva
Infinitiv a (se) enerva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) enervez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) enerveze
Participiu enervat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
    Îl enervează cu insistențele.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe