enerva
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. énerver < lat. enervare.
Pronunţie
Verb
| Conjugarea verbului (se) enerva |
|
| Infinitiv | a (se) enerva |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) enervez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) enerveze |
| Participiu | enervat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. şi refl.) a face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul, a-şi ieşi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
- Îl enervează cu insistenţele.
Sinonime
- agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. şi Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a (se) înfuria
