enigmă

română

Etimologie

Din franceză énigme < latină aenigma.

Pronunție

• AFI: /e'nig.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului enigmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	enigmă	enigme
Articulat	enigma	enigmele
Genitiv-Dativ	enigmei	enigmelor
Vocativ	enigmă	enigmelor

1. lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister.
2. ghicitoare, șaradă.

Cuvinte derivate

• enigmistic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gineam

Referințe

• DEX '98 via DEX online