entourer

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Compus din entour + sufixul -er.

Pronunție

  • AFI: /ɑ̃.tu.ʁe/


Verb

  1. a înconjura, a antura

s'entourer

  1. a se antura, a se înconjura

Cuvinte derivate