epigon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Epigone, franceză épigone.

Pronunție

  • AFI: /e.pi'gon/


Substantiv


Declinarea substantivului
epigon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epigon epigoni
Articulat epigonul epigonii
Genitiv-Dativ epigonului epigonilor
Vocativ epigonule epigonilor
  1. scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu.
  2. urmaș, succesor (lipsit de valoare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe