epuizare
română
Etimologie
Din a epuiza.
Pronunție
- AFI: /e.pu.iˈza.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului epuizare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epuizare | epuizări |
| Articulat | epuizarea | epuizările |
| Genitiv-Dativ | epuizării | epuizărilor |
| Vocativ | epuizare | epuizărilor |
- acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire.
- operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții.
- pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online