erete
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /e're.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului erete | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | erete | ereți |
| Articulat | eretele | ereții |
| Genitiv-Dativ | eretelui | ereților |
| Vocativ | erete | ereților |
- gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online