eroare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză erreur < latină error, erroris.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
eroare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eroare erori
Articulat eroarea erorile
Dativ-Genitiv erorii erorilor
Vocativ eroare erorilor
  1. cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală.
  2. falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ.
  3. diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi


Traduceri

Referințe